Capitolul 177
Se simțise atât de real, atât de corect. Dar, în cele din urmă, nu am fost altceva decât o jucărie umană, o distragere momentană de la viața lui reală.
— Dacă spui așa, spuse Tina, strângându-mă ușor de umăr. Atingerea ei a fost reconfortantă, întemeindu-mă în prezent." Totul va fi în regulă, Audrey. Îți promit. Și dacă nu este, știi că sunt mereu aici pentru tine."
Voiam să o cred, dar durerea din piept mi-a îngreunat. — Mulțumesc, Tina, am spus, clipind din lacrimi. — Apreciez. Într-adevăr.