Capitolul 42
Clipesc surprins și puțin mirat, cu gura căscată puțin. Ce naiba este asta?
Luca, spre meritul lui, răspunde mult mai abil, lăsându-și brațul de pe umărul meu și punându-și mâinile pe talie, zâmbind celorlalți trei tipi cu încrederea ușoară a unui bărbat care își poate stinge luminile într-o secundă.
Ceea ce, desigur, probabil că poate.