Capitolul 50
Luca scoate un râs întunecat și își vâră mâinile în buzunare. "Serios?" spune el, cu vocea puțin epuizată, „Ești aici?”
Mă strâmb puțin, făcând un pas înapoi în spatele copacului. "Este... rău? Pot... să plec."
„Nu”, spune el, înclinând capul și invitându-mă mai aproape. "Cred că... Adică, nu sunt surprins. La cine naiba aș mai visa."